Nu-i nimic răbdător ca vecia
Poţi să-njuri, să huleşti, să cârteşti,
Soarele luminează tăria,
Din pământ cu belşug te hrăneşti.

Nu-i nimic răbdător ca vecia
Ore vin, zile trec şi ani curg,
Dumnezeu te-nconjoară-n iubire
Cu-ndurări, din amurg în amurg.

Cartea veşnică scrisă-i pe clipe,
Pe secunde, pe ore, pe vieţi.
Anii tăi ca o umbră trec iute
Cu-nsorite sau negrele ceţi.

Orice clipă îşi seamănă rodul
Ce te-atrage spre rai sau abis.
Până azi, tot trecutul tău pare
Ca un nor, ca un abur sau vis.

Ce-ai făcut, ce-ai lucrat te întreabă
Clipa scursă şi părut albit;
Ce-ai adus şi-adunat cercetează
Braţul slab, mersul greu, obosit.

Şi nici urmă de vreo ştersătură:
Ce-ai gândit, ce-ai făcut, ce-ai decis?
Te-angajează cu-ntreaga făptură
Înspre rai fericit sau abis.

Azi mai stai înaintea veciei,
Cartea ei tot deschisă-i şi-acum,
Doar Golgota mai poate să schimbe
De la iad, înspre rai al tău drum.

Hotărăşte-ţi lucid veşnicia,
N-alerga spre-al pierzării hotar...
Azi Isus prin Golgota-ţi oferă
Şi iertare şi pace şi har.


Şi ne trezim deodată goi,
De tot ce braţele şi mintea
Şi colbul adunase-n noi.